Ești la un party. Ești înconjurat de oameni, vin spre tine frânturi de discuții de la toată lumea. Oriunde întorci privirea, vezi grupuri care râd și interacționează între ele. Și deodată cineva te întreabă – „Ești ok?!”
Într-un context social cum este o petrecere, pare aproape imposibil să te simți singur. Totuși, pentru un adolescent, tocmai un astfel de cadru poate scoate la suprafață și mai tare sentimentul de singurătate. Cel puțin, așa cum e el definit chiar de specialiști – „o formă de deconectare socială, (…) un sentiment subiectiv și chinuitor care apare atunci când există un decalaj între legăturile sociale pe care le are o persoană și cele pe care și le dorește sau de care are nevoie.”
La o petrecere, nu remarci doar că sunt mulți oameni lângă tine. Observi cine discută cu cine, despre ce se vorbește, cine râde împreună și cine râde peste toată lumea. Cine e popular și cine stă retras. Fără să realizezi, ajungi să îți compari propria experiență cu a celor din jurul tău. Iar dacă ceilalți par să fie conectați, iar tu nu găsești pe nimeni cu care să ai o legătură care să te scoată din „modul de scanare”, simpla lor prezență nu îți alungă singurătatea. Dimpotrivă, poate face lipsa acestei conexiuni și mai vizibilă.
Cercetările despre singurătate în contexte sociale susțin această idee. Un studiu realizat de cercetătorii de la King’s College London a arătat că intensitatea singurătății poate varia în funcție de mediul social. Într-un spațiu aglomerat, unde fiecare are propriul grup, cu discuțiile sau bârfele lor, faptul că ești înconjurat de oameni nu înseamnă automat că te simți inclus. O petrecere poate fi foarte plină, dar nu neapărat mediul social care duce la conectare pentru fiecare persoană prezentă.
Iar la vârsta adolescenței, doare într-un fel anume.. Prietenii, colegii și grupurile ocupă un loc semnificativ în viața ta de zi cu zi. La o petrecere vezi clar cine a venit cu cine, cine are deja un grup și cine poate intra cu ușurință într-o discuție. Dacă simți că nu poți face același lucru, diferența dintre tine și ceilalți devine greu de ignorat. Simți că deja ești în urmă, iar petrecerea nici nu a început. Odată ce te simți deconectat încep și întrebările dacă vei fi acceptat de ceilalți: „Dacă mă duc să vorbesc cu ei și mă resping?”, „Dacă spun ceva nepotrivit?” sau „De ce toți ceilalți par să se descurce atât de bine?”. În loc să te apropii de ceilalți, devii tot mai atent la propriul comportament și, în final, te retragi.
Un alt studiu, realizat pe 1.342 de adolescenți, a identificat o legătură clară între singurătate și percepția negativă asupra propriilor abilități sociale. La o petrecere, asta poate însemna nu doar că ai dificultăți în a te conecta, ci ajungi să crezi că ești cauza problemei.
Mecanismul e chiar simplu și se întreține singur – cu cât te compari mai mult cu ceilalți, cu atât devii mai nesigur și mai puțin dispus să interacționezi. Iar cu cât interacționezi mai puțin, cu atât ai șanse mai mici să găsești acea legătură pe care o cauți. Pe măsură ce ceilalți continuă să socializeze în jurul tău, propria retragere devine tot mai evidentă.
În final, problema singurătății nu este dacă ești înconjurat de destui oameni, ci dacă simți că faci parte din ce se întâmplă acolo. Ceea ce m-ar face să te întreb – chiar vrei să fii acolo? Ce alt mediu te ajută să te simți mai conectat, cu sau fără oameni?
