Pentru liceeni, BACul nu este doar un examen, este momentul care le defineste viitorul, care stabilește dacă pierd sau nu „trenul vieții”. Cel puțin, asta suntem învățați.
La majoritatea facultăților se intră pe bază de dosar, iar nota din examen cântărește cel mai greu. Așa că miza examenului de Bacalaureat ne face ca, de la un punct încolo, să ne ocupăm aproape tot timpul liber învățând, uneori închizând sub cheie viața noastră socială, pentru „pe mai târziu”. Unii dintre noi merg chiar la extreme și ajung să se izoleze și de cei dragi pentru a învăța, punând examenul pe primul loc, iar sănătatea lor mintală la capătul clasamentului. Să mai zicem că unele facultăți, pe lângă media din BAC, necesită și un examen de admitere, care cântărește și mai mult decât media din BAC? Nu mai zicem..
Cei mai mulți elevi încep să se pregătească serios pentru a susține examenul de Bacalaureat din clasele a 11-a, respectiv a 12-a, iar cei care urmează să susțină și un examen de admitere încep pregătirea pentru acesta odată cu pregătirea pentru BAC. Apoi, cei care vor să meargă la facultăți în străinătate trebuie să își construiască și dosarul, care cere activități extrașcolare și voluntariate care mai de care.
În timpul ăsta, profesorii se plâng că elevii nu mai au timp de școală, că unii învață în ore la materiile de BAC/admitere sau că își ocupă tot timpul cu activități extrașcolare în loc să își facă temele sau să învețe pentru disciplinele lor, când în realitate ei își dedică aproape tot timpul pe care îl au pentru promisiunea acestui „viitor asigurat”.
Nu-i deloc simplu. Un studiu făcut de asociația „Salvați Copiii” arată faptul că mai bine de jumătate din elevii români (55,1%) doresc să plece din țară sau să-și continue studiile în afara țării, din pricina lipsei de oportunități educaționale (26,3%) sau din cauza traiului din România (21,9%). Mulți dintre noi suntem gata să renunțăm la propriul „acasă” pentru a ne începe viața de adult în altă țară, în adevăratul sens al cuvântului, dar și presiunea cu care vine acest gând poate deveni un sentiment insuportabil, care mai rău ne scade încrederea de sine și speranțele pentru viitor.
Din fericire, există mici ajutoare peste tot. Julia Boca, spre exemplu, care ajută și îndrumă tinerii adulți să studieze în America. Absolventă Wellesley College, Julia își dorește să facă diferența și să fie „zâna bună” a elevilor, sperând să scoată la suprafață lumina nostră interioară, diminuată de sistemul de educație din România. Poate îți dorești ceva mai mult? VSSIA, sau ,,Vreau Să Studiez În America” acționează ca o platformă online unde poți găsi pachete de consiliere privată, module digitale de pregătire pentru facultate sau ședințe individuale cu consultanți și multe altele, precum burse integrale pentru elevii români (full-ride scholarships).
Ce faci dacă nu iei BACul?
Mulți elevi nu doresc să audă această întrebare, care poate provoca un alt tip de stres, pe lângă cel al admiterii la facultate sau al preocupării cu învățatul, dar cum putem răspunde corect la ea? Un răspuns scurt ar fi: „Nu putem”. Asta, deoarece fiecare își vede viitorul diferit. Cum unii elevi văd partea plină a paharului, „ne vedem la toamnă”, alții văd eșecul la BAC ca pe un sfârșit de drum, o rușine și o pierdere irecuperabilă. Ce se pierde, de fapt? Lumina copilului care și-a pus toate speranțele în acest examen și care aude în cap un singur gând. „Nu ai fost de ajuns…”
Ce putem face dacă un prieten sau chiar noi ne aflăm în această situație? Cea mai grea luptă este lupta cu tine însuți. Dacă îți dorești să continui studiile, nu uita că ți se oferă o a doua șansă, în toamnă. Fă-o să conteze, fă-te mândru de reușitele tale!
Dacă un prieten se află în această situație, oferă-i sprijin așa cum doar un prieten o poate face. O vorbă bună, ajutor cu rezumate sau chiar o ieșire după ore pentru repetat poate ajuta persoana de lângă tine mai mult decât crezi.
Bacalaureatul nu este doar examenul maturității, ci vine cu multe întrebări la care ne vedem forțați să găsim un răspuns cât mai corect, din punct de vedere al așteptărilor. Și știi ceva? Poate că nu o să ne se simțim niciodată pregătiți, deoarece a fi pregătit nu este un sentiment, ci e o alegere. Dar nici nu ne e clar că trebuie să o facem..
