Am întrebat 11 liceeni care e forma cea mai rapidă de a trece de la „adolescent respectabil” la „adolescent nefrecventabil”, cel despre care părinții îți șoptesc să te ferești, că e „influență proastă”.
Se pare că e ceva care are de-a face cu a avea propria opinie și a adopta alte valori față de cele cu care ai fost crescut. Un act de curaj vitejesc pentru adolescenții care se încumetă.
Presiunea conformării se poate resimți ca un adevărat fenomen la vârsta noastră și gândul de a fi exclus în diferite contexte poate fi mai rău ca un coșmar. Totuși, de ce se întâmplă asta? Și unde se oprește autenticitatea față de sine și începe conformarea cu restul?
Presiunea socială asupra adolescenților se manifestă prin „așteptările exagerate ale colegilor, familiei, social media și societății, care impun standarde înalte și uneori nerealiste. De la a arăta într-un anumit fel până la a obține performanțe academice impecabile, tinerii se confruntă cu provocări care devin copleșitoare,” scrie CNAPC.
Dar cum se aude și cum se simte asta? Pentru realizarea acestui articol, am intervievat câțiva colegi despre experiența lor cu presiunea socială.
Cine consideri că a inițiat această presiune asupra ta?
Răspunsul majorității a fost: familia apropiată/rudele.
Explicația (așa cum au înțeles-o ei): frica de abandon a părinților sau intoleranța internă față de anumite cauze și subiecte sociale „moderne”, considerate a fi degradante pentru societate, într-un fel sau altul.
Rezultatul: Nefiind un spațiu sigur pentru a-și confesa diferite opinii, adolescenții au preferat să îndure ideile impuse, din dorința de a evita conflicte dureroase.
Cum s-a manifestat la tine presiunea impusă?
Răspunsul majorității a fost: prin agresivitate și amenințări verbale, asemenea: „În toți acești ani în care te-am crescut, nu cred că te-am educat în așa fel…..”; „…..eu sper că tu glumești cu mine, doar nu ai de gând să-ți faci de rușine oamenii care te-au îmbrăcat, te-au hrănit și ți-au dat un acoperiș…..”, „Cum poți, în NOAPTEA MINȚII, să îți imaginezi că asta este normal? Ce impresii crezi că vor avea restul, când ne faci de rușine? Peste 10 ani ai să regreți asta..”.
Din aceste testimoniale, o persoană care nu cunoaște contextul ar considera că adolescenții intervievați sunt criminali de cel mai înalt rang..
În final: Consideri că te-ai reconectat cu sinele autentic? Dacă da, ce mesaj dorești să le transmiți celor care încă se luptă cu această problemă?
Jumătate dintre persoanele chestionate consideră că au reușit să revină și să-și susțină valorile autentice, deși au trecut prin momente mai grele decât ar putea descrie. Cealaltă jumătate, încă nu..
Un mesaj care m-a emoționat a fost următorul: „… viața este grea, indiferent. Nu poți să-i mulțumești pe toți, indiferent de cât de mult te-ai schimba. Așa că, decât să construiești o întreagă piesă de teatru inspirată din visele și dorințele altora, trăiește-ți viața cum îți dorești, cum te încântă pe tine, cât timp și tu ai grijă să nu ajungi un dictator în sinea ta.”.
Aceste răspunsuri reprezintă realitatea a 11 adolescenți (cel puțin). Nimic nu a fost regizat.
Deși nu este un studiu sociologic, din acest chestionar ad-hoc putem rămâne cu mai multe concluzii pertinente. În primul rând, imaginii de „generație rebelă” i se opune o realitate în care influența familiei este în continuare foarte puternică. Iar acest conflict este în continuare unul dureros.
Totuși, nu este de neglijat nici influența cercului de prieteni. Dorința de acceptare și apartenență la grup poate determina adolescenții să adopte comportamente riscante sau să ia decizii care sunt chiar împotriva propriilor valori.
Doar că fix atunci când se simt excluși de propria familie, grupul de prieteni, așa cum e el, racordat sau nu la propriile valori interne, poate să pară ultima speranță a tinerilor pentru libera exprimare..
